Dar e un pustiu îngheţat fără tine.
Am vrut să mă scalde un ocean de iubire
Dar am eşuat pe ţărmurile viselor pierdute .
Ţie ţi-am închinat cântecul lebedei
În fiecare sunet scris a fost o parte din inima mea
Veşnic arzând pe rugul unei iubiri pierdute
Încetează să baţi, inimă-mi sângerândă!
Acest cuţit a despicat prea adânc
Şi pentru ultima oară mi-am dorit să nu respir
Cândva dansau văpăi în inima mea:
Ţi-am dăruit cu mult mai mult decât iubirea
Şi tu ai sfărâmat cu mult mai mult decât o făgăduială
Planeta noastră a disparut într-o cumplită devastare
Printre vălurile Timpului
Nu era nici-o comoară la capătul curcubeului
Undeva dincolo de Andromeda
Am aşteptat până la sfârşit de decembre
Dar s-a sfârşit căutarea mea
Către copilul solstiţiului de iarnă
Care se va stinge în tăcere într-o noapte de vară
Vino acum, romantic înger al morţii
Să-mi cânţi imnurile din Kyrahnea
Strânge-mă tare-n braţe
Acoperă-mă cu petale ofilite şi fără parfum
Şi mă du adâncului mării mele iubite
Sunt atât de obosit, nesfârşit de obosit
Te rog, aşteaptă-mă sub soarele nopţii
Când voi cânta şi voi dansa din nou
Şi ecoul râsului meu
Va răsuna iarăşi pe dealuri...
Oh, cât m-am străduit, cât am iubit
Cât am încercat să-mi păstrez visul
Cât mi-am dorit să trăiesc - dar acum plec acasă
Într-un loc în care iubirea e o lume
Dincolo de litere
Şi în timp ce sărut amintirea şoaptelor tale
Am început să văd lumina ...
