Cântecel despre Mozart
Mozart dezmiardă tot vechea vioară,
şi scripca răsună, şi el cântă dus,
Mozart nu poate alege o ţară -
el cântă de-o viaţă, cântării supus.
Ah, nu-i nimic, mereu ştiut este:
soarta aceasta, ba-i chef, ba pârjol...
Nu renunţaţi la strădanii, maestre,
mâna pe frunte s-o ţineţi domol.
Poate aiurea, la ultima gară
şi-acestui destin îi vom spune "mersi".
Dar din erori făptuite de ţară,
idoli nicicând n-ai să poţi făuri.
Ah, nu-i nimic, mereu ştiut este:
soarta aceasta ba-i chef, ba pârjol...
Nu renunţaţi la speranţă, maestre,
mâna pe frunte s-o ţineţi domol.
Scurţi mai sunt anii cei tineri, pe ducă:
clipă - şi-n rest doar un rug spulberat...
Roşia vestă, alba perucă,
ghete aurii, tiv bogat dantelat.
Ah, nu-i nimic, mereu stiut este:
soarta aceasta ba-i chef, ba pârjol...
Nu luaţi în seamă pe nimeni, maestre,
mâna pe frunte s-o ţineţi domol.
