Cum voi trăi
Mi-e teamă, respirând să nu ucid
Secunda asta, veșnic trecătoare,
Să nu te pierd, mă osândesc să-nchid
Pe veci, în mine, timpul cu zăvoare.
Că uite, iar vin zorii și nu știu
Cum se zidește în salcâmi o veste,
Că am iubit, că s-a făcut târziu,
Și-n tine am rămas doar o poveste.
Cum voi trăi dacă-ntr-o zi, plecând,
Uita-vom despre tot ce ni se-ntâmplă
Și dacă va ploua la mine-n gând
Și iarna va veni la tine-n tâmplă?
După cerul lui dă-mi ochii să nu știu,
Când vine vremea să plecăm acasă,
Ca-ntr-un azil de scâncet vișiniu,
Spunând poeme pâinii de pe masă.
Cum voi mai ști că îngeri te-au iubit,
Prin carnea mea, ca pe o-ntruchipare,
Pe Dumnezeu, cu trup de fân cosit
Și buze de cireșe dulci-amare.
