De două ori
Mă uit la toate lucrurile
De două ori,
O dată ca să fiu vesel,
Şi o dată ca să fiu trist.
Copacii au un hohot de râs
În coroana de frunze
Şi o lacrimă mare
În rădăcină.
Soarele e tânăr
În vârful razelor,
Dar razele lui
Sunt înfipte în noapte.
Lumea se închide perfect
Între aceste două coperţi
Unde am îngrămădit toate lucrurile
Pe care le-am iubit de două ori.
