Duminică
Crezi că nu ştiu
Că în dosul
Acestui mirific incendiu
Al pădurii căzute în roşu
Nu e decât timpul
Laş care trece
Mascându-şi plecarea
Cu spectaculoase şi ipocrite minuni?
Crezi că nu ştiu
Că gutuile
Nu cad sub regala
Lor greutate,
Ci-nvinse de-omizi
Născute din dragostea
Prevăzătoare
A meschinilor fluturi
Extravaganţi şi nebuni?
Crezi că nu ştiu
Că victorioasa întoarcere
A lăstunilor
Nu-i decât rezultatul
Alegerii crude
A celor puternici şi răi
Dintre cei slabi şi buni?
Fii liniştit,
Mi s-a spus
Totul şi nici o iluzie
N-a rămas nealungată,
Învăţătorii şi-au făcut datoria.
Dacă, în după-amiaza
De duminică a toamnei,
Lumea îmi pare perfectă,
Numai eu sunt vinovată,
Numai eu voi plăti - luni.
