Cumplite-al cerului drumeţ,
De unde vii?
Unde te-ndrepţi?
Pe ce căi porţi uriaşu-ţi mers,
Nestăvilit,
Făr-de popas,
Pe-un drum de veacuri, ne-nţeles?
Tu, giuvaer unic pe cer
Ce te răsfeţi
În scânteieri,
Cu-albe lumini ne săgetezi
Şi, strălucind,
Înveşmântezi
Înneguratele noastre frunţi,
Câte priviri de pământeni
Se-ntorc mereu
Spre discul tău?
Câte priviri în veac s-au stins?
Câte de-acum s-or mai ivi
Luând viaţa lor din necuprins?
Cine a fost semenul meu
Ce primul drum bun
Ţi-a urat?
Şi cine oare te-o vedea
La infinit,
Când raza ta
Adio-ncet va murmura?
Urmează-ţi drumul, vechi amic!
Şi de-ntr-o zi
Vei întâlni
Cumplita moarte, s-o întrebi:
În câte mii
De vieţi de om
Rămasu-ţi bun vei socoti?
