Noemvrie
Să vii în parc cu mine ca să vedem castanii,
- E cea din urmă oară că-i mai putem vedea -
De-acum, punând deoparte tristeţile şi anii
Ce singură-mi va pare singurătatea mea...
Ştiu, vor cădea la urmă pe caldarâme paşii
- Pe-aceste străzi degeaba mai coborâm acum -
Noi vom veni de mână ca să privim copacii
Au fost odată inimi care-au bătut nebun...
Şi-azi cântecul de-ncepe-i că dragostea sfârşeşte
- Să-nchidem în cutie violinele de lut -
Nu-s degete când visul pe geamuri se opreşte
Să cânte cum odată acele mâini au vrut...
Poate va fi o toamnă cu fluturi morţi pe case,
- Poate va fi o toamnă cu strigăte-n pustiu -
În parcul ăsta simplu, cu oameni de mătase,
Noi vom veni devreme, dar vom pleca târziu...
