Până la păsări
primele, vesele, alese.
Dar nu sunt zorii - ci Matisse,
jocul culorii ne-nţelese.
Ba zi, ba noapte, noapte, zi,
fără a şti ce sorţi închizi,
în umbră-acum, fără-a umbri,
trecem pe cer - asteroizi!
Să-mi spui, te rog, ceva din nou,
fără-a risca să mă ucizi.
Amarul nopţii e-un ecou,
amarul zilei n-a vorbit.
Şi iar - în somn - m-am prăbuşit,
şi zi şi nopţi - plâns şi delir -
până la păsări,
mă înşir,
primele, ultimele păsări!
