Amfore verzi în care pământul adună
seve şi apă şi galben solar,
vă regăsesc în trecerea mea singuratică,
aceleaşi flăcări de bronz vegetal.
Spre-acelaşi tărâm şi pasul, şi gândul,
pe care-l lăsasem sub brume târzii.
Acum, înnoit, revenit anotimpul
cheamă la proaspete arderi inimi pustii.
De la capătul drumului, unde la o străveche amintire
se pârguie merii,
ne vom regăsi, din unghiuri opuse venind amândoi,
eu - arma ta primitivă, tu - sânge şi trup al plăcerii,
atunci primăvara a revenit pentru noi.
