Trestia
"Est in arundineis modulatio musica ripis"
E-n vuietele mării cânt,
E-n zarva lumii-o armonie;
Răsună-o clară melodie
În trestiile fremătând.
Un tainic rost, un strict raport
Natura întreţese-n toate;
Doar vana noastră libertate
Se chinuie în dezacord.
De ce al firii cântec greu
Nu sună-n suflet ca şi-n mare?
Iar trestia cea gânditoare
De ce se zbuciumă mereu?
