George Ţărnea

Cântec de dragoste

E atâta ură
Strânsă între noi
Sunt atâtea ziduri,
Sunt atâtea ploi.

Sunt atâtea visuri,
Care ne-au minţit
Şi-o atât de rece
Lamă de cuţit.

Tu mai treci prin rouă,
Eu mai dau prin gropi
Şi-s aceleaşi urme
Sub aceiaşi plopi.

Dar e-atâta ură,
Dincolo de drum,
Cât să-ajungă toate
Pulbere şi scrum.

Eu mai vin pe-acasă,
Tu mai plângi un an
Şi-s atâtea vorbe
Aruncate-n van.

Sunt atâtea lanţuri
Sunt atâtea chei -
Ce mai pot să-ţi dărui,
Ce mai poţi să-mi iei?

Ana Blandiana

Umilinţă

Nu pot împiedica ziua sa aibă douăzeci şi patru de ore.
Pot doar spune:
Iartă-mă pentru durata zilei;
Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,
Pot doar să te rog să mă ierţi pentru viermi, pentru fluturi;
Iartă-mă că florile se fac fructe, şi fructele sâmburi,
şi sâmburii pomi;
Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii,
Şi fluviile mari, şi marile oceane;
Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuţi,
Şi nou-născuţii singurătăţi, şi singurătăţile iubiri…
Nimic, nimic nu pot să impiedic,
Toate-şi urmează destinul şi nu mă întreabă,
Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu.
Eu pot doar spune:
Iartă-mă.