Romanța inimii
Inimă -- ciutură spartă --
Cui mai duci apă la poartă,
Dacă nimeni nu mai trece
Să-ți soarbă din apa rece --
Apă bună de descântec
De la ochi pâna la pântec...
Inimă -- ciutură goală --
Cine te spoi cu smoală
Și te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ți mai cerșască apă
Când de sete gura-i crapă?
Inimă -- ciutura mea --
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ți-au golit-o
Toți cei care ți-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie --
Dă-mi un strop de apă vie!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu