joi, 29 iulie 2010

Camelia Rădulian


Secunda

Îmi e teamă să calc în această secundă
Frumos fără seamăn îți este ochiul verzui
Fără seamăn de albastră,mă tulbură Luna
Când flori de lavandă în ceasornice pui

Mi-ai spus dulce femeie cu ochi vărateci
Vino să zbori peste sângele meu
Să mă duci unde cresc trandafirii sălbatici
În valea cu umbre, visătoare mereu !

Îmi ești sortit să-mi fii noapte
Îți e sortită lumina
Doar cât picură Luna peste valea cu flori
În secunda muritoare din zori

Mi-ai spus tristă femeie cu umeri de lapte
Mi s-a dat mângâierea să te pot mângâia
O să fim amintire când în ceas se va pierde
Secunda aceasta muritoare și grea.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu