George Ţărnea

Reflex

Se rupe în două drumul din senin
Tu nu mai poți să pleci, eu nu mai vin
Și zboară vara harnică de tot
Tu nu mai vrei să vii, eu nu mai pot
De parcă între noi ar fi crescut
Un deal întreg cu iarbă de păscut
Și-un infinit cu iarbă de cosit
Dar nici cosaș,nici turme n-am găsit.
Ce mai rămâne e doar un dulce chip
Sub coșcovitul toamnei baldachin
Și-apoi dispare drumul nesperat
Și ne vedem de viață separat.

Camelia Rădulian

Secunda

Îmi e teamă să calc în această secundă

Frumos fără seamăn îți este ochiul verzui

Fără seamăn de albastră,mă tulbură Luna

Când flori de lavandă în ceasornice pui

Mi-ai spus dulce femeie cu ochi vărateci

Vino să zbori peste sângele meu

Să mă duci unde cresc trandafirii sălbatici

În valea cu umbre, visătoare mereu !

Îmi ești sortit să-mi fii noapte

Îți e sortită lumina

Doar cât picură Luna peste valea cu flori

În secunda muritoare din zori

Mi-ai spus tristă femeie cu umeri de lapte

Mi s-a dat mângâierea să te pot mângâia

O să fim amintire când în ceas se va pierde

Secunda aceasta muritoare și grea.