Reflex
Se rupe în două drumul din senin
Tu nu mai poți să pleci, eu nu mai vin
Și zboară vara harnică de tot
Tu nu mai vrei să vii, eu nu mai pot
De parcă între noi ar fi crescut
Un deal întreg cu iarbă de păscut
Și-un infinit cu iarbă de cosit
Dar nici cosaș,nici turme n-am găsit.
Ce mai rămâne e doar un dulce chip
Sub coșcovitul toamnei baldachin
Și-apoi dispare drumul nesperat
Și ne vedem de viață separat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu