Adrian A. Agheorghesei

Sonetul

Bătrâne domn, ştrengar lipsit de lete
De-atâta vreme-n patimi epocale
Întinzi cuminte leagănele tale,
Primind odihna inimilor bete;
Le mâni zburdălniciile agale,
Înduioşezi privirile ascete
Şi suni atât de tainic, din regrete
Întâile visări, dureri finale
În amintiri ce vor veni sumare,
Cobori ca lenea-atinsă de iubire,
Şi-n aria cântată de chemare,
În veci rămâi pianul între lire
De aceea mă-nfior şi-mi cer iertare
Când te strivesc sub lutul meu din fire.