Marea
Am răscolit nisipul uneori,
Şi-n scoici demult pustii ca-ntr-un caval...
Am deslusit suspinul unui val.
Acoperindu-mi paşii cu ai tăi,
Am străbătut netulburate căi,
Ca să ajung mereu la clipa când...
Acelaşi soare-ţi răsărea din gând.
Vrăjita mare tu, frumoasa mea,
Oricât de blândă ai fi...
Oricât de rea,
Mereu mi-aştern spre tine paşii drepţi,
Tu nu ştii să chemi, să mângâi, să aştepţi.
Tu ştii să-mi spui poveşti şi să m-ascunzi...
Sub gene de mărgean în ochii blânzi
Şi cum mă faci să trec învingător
Prin carnea ta fierbinte ca un dor
Ca să-mi doresc mai mult ce s-ar putea
Vrăjită mare tu, frumoasa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu