Scrisoare
Tu te-ai temut să-mi spui străin,
eu n-am vrut să te fac straină,
ci viaţa noastră ca o vină
ne-a-nstrăinat câte puţin
şi timpul - animal divin,
cel care curge din lumină
în inima de sânge plină
până devine carnea crin.
O, de ne-ar duce la un cort
s-adormi şi să mă uiţi afară,
într-al nisipului confort
sub steaua umedă polară,
iar când lumina o s-apară
să vezi întreg deşertul mort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu