George Topârceanu

Octombrie

Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade câte-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile
Mai nestatornice şi mai
Subtile...

Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urma-i cu surpriză,-
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară...