Drum în toamnă
Prin ale toamnei văi prelungi,
Cu tine am umblat odată.
Ciorchinul lunii stă să cadă
şi nu mai pot uita de-atunci.
Oare-o fi fost pe-aproape via
De m-ameţeam atât de rău?
Sau era numai gustul tău
Care-mi statornicea beţia?
Atâta ştiu: că aş fi mers
Cu tine, viaţa mea întreagă,
Şi frunzele fără de vlagă
Mi-ar fi părut atât de verzi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu