Ceaţă
Ceaţa compactă
învingând culorile
încărunţind contururile.
Am mai avut parte de o asemenea clipă
în altă existenţă în care ştiam:
dacă scormonesc cu mâinile ceaţa
am să dau de alte mâini scormonind în sens invers,
ne vom ciocni şi vom face dragoste
ca Omul Invizibil cu Invizibila lui Amantă.
Clipa se repetă,
oceanul a dispărut,
plaja s-a retras in nefiinţă
- dar sunt numai eu,
faţă-n faţă cu valul de ţărm
care tună-ntr-o limbă străină
de parcă-mi întoarce silabele lui Demostene
(dar mai răstit, mai imperativ.)
Când mă izolează ceaţa
stau în cezura unui vers etern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu