Cântec de trei
Noi suntem doi, tu eşti singură,
de-aceea te lăsăm să faci ce vrei tu.
Noi îţi dăm două inimi;
una o ţinem în mine,
cealaltă o ţinem în tine.
Chipul tău îl facem să semene
cu chipul nostru,
aşa cum monezile sunt aidoma
celor două apăsări brutale
ale tiparului care le naşte.
Noi doi suntem două ramuri ale tale,
una izbucnita spre lună,
din dragostea ta pentru cer.
Alta izbucnită din pântecul tău,
din dragostea ta pentru pamânt.
Noi şi cu tine am vrut să fim unul.
Dar materia care urăşte adevărul
ne-a pedepsit şi ne-a făcut trei.
Noi suntem doi şi tu eşti singură,
de aceea tu ne stăpâneşti,
de aceea tu eşti regina
pentru că noi doi suntem la fel.
Iar un lucru aidoma altuia nu există
decât în monotonele povestiri despre fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu