Şi vine-o zi când vezi că numai praf e
ce-a ars în fraze, ce-a zvâcnit în verbe,
şi că şi frunţi şi-nţelepciuni şi jerbe
sunt numai biete hârburi de carafe.
Cum de-am crezut că o taină încă fierbe
în scrumul grămădit în cenotafe?
Ca o cunună moartă de garoafe
cad de pe tâmple lumile superbe.
Tiptil, ca să n-o simtă grămăticul,
zădărnicia vine să ne prade?
Triumfă în arcade mari nimicul,
se fac nimic triumfuri şi arcade,
şi-n timp ce deznădejdea-şi coace spicul
un ghimpe creşte şi-un luceafăr cade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu