Între mirosul florii şi contur
Sunt legături puternice, ciudate.
Un briliant să dea lumini nu poate
Cât timp rămâne diamant obscur.
Ca norii pier în ceruri de azur
Imaginile fanteziei toate;
Doar împietrite-n fraze cizelate
Durează-n veci - un bloc de stâncă dur!
Şi eu râvnesc ca visul meu din minte
S-ajungă la lumină şi cuvinte
Luând conturul vrut, încet-încet,
Aşa încât, când prinzi volumu-n palme,
Să poţi gusta şi zveltul meu sonet
Şi literele frumuseţii calme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu