Privesc portrete vechi. Sunt oare eu?
Obraji suavi zâmbindu-mi dintre perne,
zări, zboruri, munţi, oceane, - baliverne
pitite sub tunica din liceu.
O junglă de azur, aici, se-aşterne
sub paşi, iar colo-n ochi un alizeu,
Alături fruntea tânără de zeu
îmi fulgeră pe întrebări eterne.
Într-un portret citesc pe Turgheniev,
iubesc Ysolde-n celelalte poze
În care veac, în ce străfund de ev?
Şi, totuşi, un parfum de tuberoze
şi-acelaşi vis din ochii de elev
palpită încă şi-n metamorfoze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu