Dragoste
Îmi faci eternitate din secundă
şi din vecie clipe şi frânturi,
să lunec din mătăsuri în păduri
şi din amiezi în mări ce mă scufundă.
Mă tatuezi cu aştri mari şi puri,
cutremurat de dulcea ta osândă,
amplificat în flacăra fecundă,
ca sunetul pe largi claviaturi...
M-am risipit în vânturi cu nesaţii,
în îndoieli a fost să mă înghimp,
şi-ades, cu umeri arşi de constelaţii,
m-am prăbuşit în smârc de pe Olimp,
dar cresc prin tine dincolo de spaţii
şi mă continui dincolo de timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu