De ce?
Şi dacă sunt, de ce să nu mai fiu?
De ce să-nchei, de-am început o clipă?
De ce nu pisc de piatră, ci risipă,
de ce o zi şi nu mileniu viu?
Să cad, de ce? când mi-a crescut aripă -
De ce fum sterp, când flacără mă ştiu?
Sunt harfă, nu mă vreau liman pustiu,
nu haos orb, ci germen care ţipă.
De ce tăcere surdă, când m-aud
ca o rotire-a astrelor supreme?
De ce uscată scorbura de-agud,
când scapăr crengi ca nişte diademe?
Şi când sub biciul patimii asud,
de ce să-ngheţ, crucificat pe vreme?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu