"Je suis belle, ô mortels! comme un rêve de pierre."
(Baudelaire: La Beauté)
Nu vis de piatră-n nemişcare pură,
nici rece sfinx în cremenea nevinii,
ci, vie, din azurul tău, şi crinii
şi lebăda-n zăpada lor te fură.
Prin tine, o cutremur cald de linii,
materia palpită şi se-ndură,
şi lutul prinde zâmbete pe gură
şi lacrima ia aurul luminii.
Tu vii din marea Omului iubire,
ce toate le-nmlădie şi-nfierbântă.
Dezmierzi, şi piatra unduie subţire,
tresari, şi bronzul freamătă şi cântă,
voieşti, şi sfere noi pe cer se-ncheaga,
surâzi, şi ochii mărilor se roagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu