Ore, încingeţi o horă
tăcută, vastă, incoloră.
Minute ca păpădiile,
veniţi cu sutele, cu miile.
Clipe capricioase, clipe cu toane,
veniţi cu miile, cu milioanele.
Apleacă-te, zână,
peste a vieţii searbădă fântână.
Lună, ia-mi ochii
cu strălucirea frumoaselor tale rochii.
Umiliţi-mă, ceruri, constelaţii
cu ale voastre steme, tronuri şi spaţii.
"În scrisul lui Emil Botta poezia emană din orice cuvânt sau împerechere de cuvinte, din exclamaţiile şi mărturisirile sale, învăluindu-te ca o muzică adânc trăită, ca un limbaj înnăscut şi rostit fără greş. Emil Botta face parte din categoria poeţilor cu o viziune, un ton şi un stil atât de proprii şi autentice, încât nu pot fi confundate cu acelea ale altor fraţi din constelaţie."
RăspundețiȘtergere(Petru Comarnescu)