Acum e bine. Iar suntem străini,
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, şi-atât, trecând prin brazi şi pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, şi frica.
Şi, ca-nainte de-a ne fi ştiut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer şi-o noapte fiecare,
acum e bine - nopţile-au tăcut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici aşteptarea n-o mai ştiu, nici frica.
Suntem şi-n noi şi între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu