vineri, 11 februarie 2011

Constanţa Buzea


Leac pentru îngeri

Sunt tristă, dar de tine niciodată.
Fug animale speriate de minuni
La care nu mai ştim să ne gândim,
Miercuri şi marţi, vineri şi luni.

Săraci în zile, cine ştie, trecem
Şi sugrumaţi de lungi copilării,
Ninşi de puterea sfintelor petreceri,
A nu fi, a te naşte, a iubi.

Îmbracă-mă în alb
În alb ascunde-te şi tu
Ce-mi dai, să-ţi dau această mână dreaptă
Ce-mi dai, să nu mor azi, să mai rezist?

Leac pentru îngeri, cântecul meu trist.


Un comentariu:

  1. "Lipsită de complexul modernităţii, Constanţa Buzea realizează, totuşi, unul din cele mai pregnant moderne profiluri ale poeziei actuale. Modernitatea poeziei sale vine din sensibilitate, dintr-o hipersensibilizare a simţurilor, dar şi din punerea în scenă - în peisaj, mai exact spus - a sentimentului abstractizat până la a reprezenta o poziţie fundamentală a existenţei.(...)Dacă în edenul terestru al lui Eminescu, într-o insulă a lui Euthanasius poate fi concepută prezenţa unui suflet pândit de nevroza bacoviană, am definit, atunci, poezia Constanţei Buzea prin tot ce are ea mai caracteristic.(...)Impresia generală este un murmur ceremonios, de somnie blândă, întrerupte din când în când de viziuni cosmologice.(...)Exaltarea imaginaţiei aruncă peste peisajele Constanţei Buzea pulberi mirifice, cadrul devine muzical, rezonant, versurile monodice, în repetarea obsesivă a unor imagini. Aproape peste tot dăm peste o poezie de mari frumuseţi picturale, ridicând strălucirea banală a universului cotidian în fabulos şi feerie. Nimic excesiv, o simplitate şi un gust desăvârşit dau măsura unor astfel de poeme."
    (Lucian Alexiu - Ideologii lirice contemporane, pag. 104,105, Editura Facla, 1977)

    Constanţa Buzea, Cheia închisă, Editura Eminescu, Bucureşti, 1987
    În seria - Poeţi români contemporani

    RăspundețiȘtergere