Seară de câmp, caut decât o plecare.
Nimeni nu vede, locul întreg s-a mişcat.
Merg fără gând, trup fără păcat.
Cine mă vede (dar cine mă vede?) tresare.
Tuse de fum, pietre în jurul fântânii,
Vrăbii puind oul lor roşu pătat.
Dacă mai pot, apropiată de sat,
Vreau să vă simt şoareci cu aripi ai lunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu