Limită
În vegetală moarte
culorile decad.
Ce clătinat hotarul
amar, care ne cheamă!...
Mă umilesc la lucruri,
tu nu privi cum cad,
cum trec de vama cărnii
cu nefirească teamă.
Nu-mi cere preţul tainei
acestei, a mirării,
de-atâta-ndurerare
o să ne prăbuşim
alunecând din trupuri
uşor, precum cocorii,
din aerul lunatec
în care ne zidim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu