miercuri, 2 februarie 2011

Mihu Dragomir


Veghere

Mor orele ca zilele şi anii,
Scrâşnind din orologiul mucezit.
Un cuc bătrân, stricat şi răguşit,
Străpunge vremea, amintind litanii.

Un vis, o buclă neagră de copilă,
O carte cu pansele între foi
Reînvie, scuturând trecut în noi
Şi-o tinereţe seacă şi umilă.

Ni-s zilele ca orele din ceas,
Plecând încet să nu se mai întoarcă;
Şi tot mai tare se aude parcă
Ne-ndureratul şi ascunsul glas.

Ni-s zilele ca orele în ceas
Şi viaţa o mucegăită barcă...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu