Nu te-am uitat! Zadarnic încerc să alung fantoma
acelor vremi frumoase în care ne iubeam.
Ţi-aduci aminte versul acela cu Sadoma?
Îl urmăreai în carte - şi eu ţi-l recitam...
Ferestrele mai poartă şi astăzi draperia
cu ciucuri de mătase şi firul dantelat?
Şi-ţi mai aduci aminte şi astăzi poezia
cu Zilpa cea frumoasă şi neagră de păcat?
Sau ai uitat, cum toate se uită la o vreme,
şi chipul meu şi anii trecuţi şi poezia...
S-au scuturat în glastre uitate crizanteme...
Eu am rămas acelaşi: nu te-am uitat, Maria !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu