Dominic Stanca

Aduceri aminte

Nu te-am uitat! Zadarnic încerc să alung fantoma
acelor vremi frumoase în care ne iubeam.
Ţi-aduci aminte versul acela cu Sadoma?
Îl urmăreai în carte - şi eu ţi-l recitam...

Ferestrele mai poartă şi astăzi draperia
cu ciucuri de mătase şi firul dantelat?
Şi-ţi mai aduci aminte şi astăzi poezia
cu Zilpa cea frumoasă şi neagră de păcat?

Sau ai uitat, cum toate se uită la o vreme,
şi chipul meu şi anii trecuţi şi poezia...
S-au scuturat în glastre uitate crizanteme...
Eu am rămas acelaşi: nu te-am uitat, Maria !

Rabindranath Tagore

Petale pe cenuşă

Altădată, în timpul orelor lungi de martie,
te aşteptam în zadar.
Tu vii acum, cu anotimpul ploilor
şi faci ca în inima mea să vibreze simfonia furtunilor
şi a vânturilor nebune !

În acele zile trecute de martie mi se părea
că te zăresc lunecând pe florile câmpiei
pe care le luai cu tine în faldurile rochiei tale plutitoare;
mi se părea că aud clinchetul brăţărilor tale,
că-ţi respir dulcea răsuflare în lungul aleilor grădinii...

Astăzi descopăr fiinţa ta în întreaga pădure;
văd părul tău ca o undă întunecată răspândindu-se
prin cer;
tu îţi apleci spre mine umbra ta fermecată
şi aud ecoul unei ceremonii solemne.

Uşoarele podoabe pe care le-am strâns pentru tine sunt
o neînsemnată ofrandă.
Încă nu am ştiut să cânt din lăută precum s-ar cuveni
pentru lauda ta.
Dar puteam să ghicesc, eu, care-ţi pregăteam
luminoasă nuntă,
că apropiindu-te, voi deveni credinciosul unui cult?