În afara limitelor
Singur, ridicând paharul rece
ca o bijuterie galbenă de sticlă,
închin pentru golul absenţei,
În timp ce dopul sticlei se rostogoleşte,
depănându-şi memoriile de pe mosorul sorţii.
Mă gândesc la acel anotimp,
apropiat dar cu totul pierdut când,
dincolo de parfumul ameţitor al vinului,
Ochii mei se bucurau
De strălucirea ta,
în timp ce-mi mai îndulceau percepţia acestei lumi surmenante.
Patima reamintită începe să zgâlţâie spaţiul din jurul meu,
scoţând la iveală o frumuseţe întunecată de nevisat;
Şi, iau acel dop încăpăţânat de plută,
ce pocneşte şi zboară, strivindu-l
în palma mea recunoscătoare.
Harry Mathews a fost multă vreme comparat cu Georges Perec, Jacques Roubaud, Italo Calvino, Raymond Queneau sau cu cei implicaţi în grupul literar parizian Oulipio. Locuieşte la New York şi Paris. Este considerat alături de John Ashbery, Kenneth Koch, Frank O'Hara, unul dintre fondatorii Şcolii de Poezie din New York.
RăspundețiȘtergere