Memorie a dragostei...
Să cânt în fumul tău îmi e destinul,
Iar alţii-ntruna, la văpaia ta,
Să-şi dezmorţească din simţiri leşinul.
Să-şi încălzească trupul prea sătul
Cu lacrima-mi curgând la nesfârşire...
O, pentru asta, sufletul destul
Împărtăşitu-mi-l-am cu iubire!
Mai bine, iute, dă-mi să beau ceva
Care m-ar face mută ori gângavă,
Să-mi poată astfel, în sfârşit, spăla
Uitări nimbate slava fără slavă.
Anna Ahmatova(1889-1966) este pseudonimul Annei Andreevna Gorenko. A debutat în 1912, sprijinită de Viaceslav Ivanov şi de Mihail Kuzmin. A făcut parte din gruparea akmeistă. Poezia Annei Ahmatova se distinge prin sensibilitate şi dramatism interior, prin fineţe şi rigoare, eleganţă şi subtilitate. Drumul creaţiei sale a cunoscut destule momente grele, marcate prin intermitenţe şi tăceri prelungite, dintre care ultima şi cea mai dramatică(între 1946-1954) a fost determinată de proscrierea ei din literatură(împreună cu Mihail Zoşcenko) printr-o hotărâre arbitrară(Hotărârea cu cu privire la revistele Zvezda şi Leningrad).
RăspundețiȘtergereA publicat numeroase volume de versuri, dintre care Vecer(Seara)- 1912, Ciotki(Mătăniile)- 1914, Belaia staia(Cârdul alb)- 1917, Podorojnik- 1921, Anno Domini MCMXXI-1922, Iva(Salcia), Iz şesti knig(Din şase cărţi)- 1940, Poema bez gheroia(Poemul fără erou) etc.
A tradus foarte mult, între altele, şi din poezia românească( V. Alecsandri, M. Eminescu, Tudor Arghezi).
Antologie de poezie rusă & perioada clasică, volumul 3, Editura Minerva, Bucureşti, 1987
Din colecţia - Biblioteca pentru toţi