Dana Opriţă

Impresie

(într-o dimineaţă)

Mereu se întâmpla astfel -
eu descifram îmbrăţişări,
tu răsfoiai melancolic ziare indiferente.
Ne inundau ştiri, ne sufocau întâmplări şi evenimente -
doar amintirile creşteau inofensive la picioarele noastre.

Cu pâslari silenţioşi înaintam pe lacrima de oţel a lui mâine,
mereu în echilibrul precar al unei fraze,
aşteptând prăbuşirea.

Întotdeauna se întâmpla astfel -
tu bricolai idealuri, traforai amintiri -
eu fabricam dulceţuri amare, încercam o întrebare;
pe limba ta nu se dizolva însă mirodenia
niciunui răspuns.
Ne invadau ştirile, ne înghesuiau întâmplările -
rămâneam pe mai departe depăşiţi de spaţii intergalactice,
ameţiţi sub extinctoarele reci ale dimineţii,
aşteptând o iubire mult mai dorită decât existentă -
negru pe alb rătăciţi într-o lume fără culoare,
la ferestra evenimentelor,
în ruguri de frunze, toamna, pe străzi.

 Întotdeauna aşa -
eu destrămând pânza unei întrebări,
tu răsucind întâmplările ca pe-o ţigară de foi
(negru pe alb scrişi într-o lume fără culoare).

 " Ai grijă să deschizi măcar ferestra
înainte să adormi..."