Portret cu linii frânte
Şi unduiri de ape
Strivit sub resemnarea
Grăbitelor plecări
În rama lui modestă
Tot cerul nostru-ncape
Străfulgerat de stele
Sau ros de remuşcări
Oricât ne-am vrea de singuri
Tot ne privesc din ramă
Şi tot ne-aduc aminte
De primul nostru gând
Două fântâni zidite
În tainici ochi de mamă
Care ne-adapă zborul
Când limpezi, când plângând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu