sau se poate face un colind sentimentul acesta mereu mişcător
ca al apelor unei mlaştini, de unde noaptea numele ei
dansează încet ca o ceaţă. pot sta în faţa a două închipuiri
încremenite în jilţuri cu speteze înalte
şi ascultându-mă. şi eu ca în faţa curţii, cântând
amintiri disonante (care nu mai au nicio legătură cu ea,
de care, asemenea unei melopei, îşi termină fiece stanţă
cu numele ei. şi ei mă ascultă
(dar eu sunt într-o stare de spirit melodică,
cum mi-a spus stăpâna fluidă a chipurilor ce mă ascultă
aşteptând, cu mâinile sprijinite
de rezemătorile sculptate - şi degetele ei urmăresc
inciziile încurcate în lemn, ca nişte vorbe încete).
dar eu i-am spus într-o seară fetei cu încheieturi subţiri
şi voce fărâmiciosă - de care rar îmi amintesc,
fără emoţie continuată - i-am spus
"în paharul acesta, prea mult deschis la gură
ca să-mi placă, este o băutură melodică".
şi ea a băut, şi s-a scuturat lent
- fără să participe la gest.
eu pot povesti despre asta acum,
şi asemenea regelui şi reginei într-un joc de şah,
ei mă ascultă în scaunele lor lent sculptate.
dar cea despre care eu povestesc cu vorbe ocolite
pentru ei nu e reală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu