Ai...
Ai primăvară
nu-ţi pasă
melancolii şi cioburi mesteci din trecutele
pietre fierbinţi
imiţi jumătate de zbor, jumătate de rugăciune
bâlbâiţi lăutari, prost îmbrăcaţi, trezeau în tine
primăvara, ce-ţi trebuie, omule, fleacuri
iluzii, serbări închinate întunericului, trufii
insigne şi muguri amari, du-te, ia unda visului dintâi
să-ţi miroase pleoapa a flori de gutui
şi talpa a mustul ierbii, desbătrâneşte gestul, amorţirea...
ai primăvară
nu-ţi pară puţină, dar nici prea multă
aruncă hârtia aceasta, libelulă oarbă, fostă povară
inimii mele stoarse-n semne răsucite, cândva litere dese
azi litere şterse
ai primăvară, să-ţi pese!
"Poeţii sunt persoane ireproşabile: atât de ireproşabile încât sunt de nevăzut pe stradă. Îmbracă aceleaşi haine ponosite şi aceiaşi pantofi trecuţi prin vremuri pe care şi noi îi purtăm, iubesc ca fiecare dintre cei ce trec pe lângă ei, mănâncă aceeaşi mâncare pe care noi toţi o mâncăm, beau aceleaşi băuturi ieftine, suferă ca fiecare, se întâmplă să suduie şi - de cele mai multe ori - să ierte pe cei ce merită să fie suduiţi. " Frunze de varză alungate de vânt pe trotuar."
RăspundețiȘtergereDar, cei ce trec pe lângă ei, nu ştiu că Poeţii îs drumul lor către Dumnezeire, mâna ce li se întinde de a ajunge la Înger, "Îngeri fără scară", spunea George Ţărnea.
Nu există răsplată pentru Poet. Nichita îi spunea unui mare actor: "Bătrâne, tu vei fi mare actor toată viaţa, Eu voi fi mare Poet toată moartea!"
Are, Valeriu, George Ţărnea un sonet superb, în care spune:
" E mai de preţ o ceapă degerată
Şi-un gunoier e mai de preţ decât
Poetul dus cu funia de gât
Spre eşafod, erată de erată"
Răsplata Poetului stă în nemurirea lui.
Ţi-o doresc.
(Tel Lămureanu)
Valeriu DG Barbu, Tablele împărţirii, Editura "nelinişti metafizice, Constanţa,2009