S-a scurs atâta iarnă iubito şi mă doare
Fântâna împietrită sub delicatul frig
Dar întorcând o brumă de suflet spre candoare
Mai cred în taina ierbii şi numele ţi-l strig.
Răsar din nou cocorii pe tencuiala crudă
Şi necuprins de largă a zărilor de dor
Când sub mirajul ploii începe să se-audă
Prin lujerul fântânii...bătaia altui zbor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu