marți, 5 aprilie 2011

Nichita Stănescu


Semn 1

Plutea o floare de tei
în lăuntrul unei gândiri abstracte
deşertul se umpluse cu lei
şi de plante.
Un tânăr metal transparent
subţire ca lama tăioasă
tăia orizonturi curbate şi lent
despărţea privirea de ochi,
cuvântul de idee,
raza de stea,
pe când plutea o floare de tei
în lăuntrul unei gândiri abstracte.


Un comentariu:

  1. "Mirosul de tei -
    gleznele unei zeităţi alergând
    printre crengi"

    "Mă răcisem din starea cuvintelor
    de parcă ningea pe înţelesuri.
    Ce uşor este Doamne, să fii singur
    şi cât de greu e să arzi în vederea naturii!"

    "Dacă timpul ar avea frunze,
    ce toamnă!"

    (Nichita Stănescu)

    RăspundețiȘtergere