George Ţărnea

Despre surprize

Când peste noi amândoi
se va lăsa toată umbra
când ne va fi greu să mai numărăm
cu aceeaşi răbdare sisifică
rostogolirea florilor de pe umerii noştri
când palmele fiecăruia
vor ezita să atingă palmele celuilalt
din prea multă şi prea duioasă teamă
de singurătate
când vorbele cele mari şi cele mici
vor adormi la căpătâiul nostru
ca nişte preaîndelung muncite
ursitoare
pe care nici unul dintre noi
nu le mai pot lua-n seamă
abia atunci
cu ultimile puteri
vom putea mărturisi
că fără să fi ştiut
am locuit tăcând
într-o fascinantă surpriză
care devenea din ce în ce mai înaltă
şi din ce în ce mai strâmtă
împrejurul îndoielilor noastre