Scrisorile-s ca ziua...când noaptea-i gândul ars
în dorul care nu-nţelege ceas
îţi scriu ştiind că nu vei pricepe
vei da, ca gest amabil, foc
la toate câte le-am crezut noroc
dorinţe, aşteptări şi visuri diluate
iluzia că eşti, măcar aşa, atât de-aproape
scrisorile au fost
- vei spune minutului de plâns -
un chiot mut şi fără rost
a celui care-n braţe nu te-a strâns...
scrisorile-s fiinţe, sunt păsări hărăzite
doar unui singur zbor
sfârşesc povară sertarele ticsite...
Dar ce cuvinte-sâmburi care nu mor
ascund...
o ştie numai mâna care le-a scris
sperând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu