Jocularităţi
pe vremuri, mă gândeam că totul e asemenea unui joc,
în care cineva din faţa ta îţi arată deodată
câteva degete desfăcute, când îşi întinde pumnul spre tine
şi tu trebuie în aceeaşi clipă să-ţi zvâcneşti pumnul spre el
şi să-ţi desparţi acelaşi număr de degete, altminteri
ai pierdut - îmi spuneam, dacă se întâmplă ceva, totdeauna
în tot ceea ce facem? în orice împrejurare în care ne pune viaţa?
şi trebuie să arătăm mereu acelaşi număr de gesturi, aceeaşi
mişcare, căci altfel am pierdut - şi chiar pierdem,
desigur, de cele mai multe ori - doar e un joc,
şi cel care stă în faţa noastră îşi mişcă larg
braţul - şi întinde pumnul spre noi, deodata zvâcnindu-l,
ca o ameninţare spre noi - şi noi trebuie să facem la fel,
şi din asta e facută întreaga viaţă -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu