Balada absenţei
Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău...
Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntoarcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.
Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea...
Şi te-am pus în locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei...
De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.
Toata stima si admiratia pentru munca ta. Am gasit aici o oaza de poezie. Voi reveni mereu, de cate ori sufletul meu va avea nevoie de...versuri sub flori de tei...
RăspundețiȘtergereIca M.
Multumesc!Te astept cu drag, Ica !
Ștergere