Pădure verde, pădure deasă
Pădure verde, pădure deasă,
cea mai adâncă, cea mai frumoasă...
Şi trece-o vară cu dor pribeag...
Şi nu mai vine cine mi-e drag !
Pe o cărare demult uitată
se plimbă luna însingurată...
Adoarme puiul pe ram de fag...
Şi nu mai vine cine mi-e drag !
O frunză verde îngălbeneşte,
Vântul o smulge, o prăpădeşte...
Se-aşterne bruma pe mal de lac...
Şi nu mai vine cine mi-e drag !
Pădure mamă, pădure soră...
Doru-i de-o viaţă, ci nu de-o oră...
Iar viaţa trece, troiene cad...
Şi nu mai vine cine mi-e drag !
