Se afișează postările cu eticheta Abel Korzeniowski. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Abel Korzeniowski. Afișați toate postările

luni, 10 ianuarie 2011

Mircea Ivănescu


iubire nedesluşită

să te îndrăgosteşti, atunci, în cele din urmă, de zăpadă,
adică să ştii bine că e o iubire, în care se va sfârşi
peste câteva săptămâni prezenţa ei, şi aproape un an
după aceea are să trebuiască s-aştepţi, de-a lungul zilelor calde,
sau prin nopţile reci, sau prin ceaţă, dar fără ca ea
niciodată să-ţi apară înainte, sub paşi, pe mâini, sau
pe faţă, în toate zilele acestea. (ca în adolescenţă,
când citiseşi o dată ca cea mai bună cale de a suporta
indiferenţa ei este să ţi-o închipui plecată. doar că acum
nu ţi-o închipui absentă - ştii că nimic - ca-ntr-o moarte -
nu ţi-o mai poate aduce acum, aici, e ca o moarte).
şi fără să te gândeşti la asta, ştiind
că s-ar putea ca până la iarna viitoare tu să n-o mai iubeşti,
zăpada - şi atunci? trebuie s-o iubeşti în zilele ăstea mărunte,
umede, şi murdare, în care ceaţa - se spune asta - mănâncă zăpada,
şi zapada e ca o femeie bolnavă - şi tu o iubeşti -
şi să ştii - fără să te mai gândeşti - c-are să se termine -


joi, 18 noiembrie 2010

Ana Blandiana


Cadran

Mai întâi dispar cifrele,
În timp ce limbile pipăie
Greoaie şi oarbe cadranul,
Nevenindu-le să creadă
Că nu mai au ce arăta.
Ceea ce nu-nseamnă nici pe departe
Că timpul nu mai există,
Dimpotrivă,
Că vârtejul trecerii lui a spulberat
Măsurile,
Puhoiul nu mai poate fi împărţit
În secunde, minute, ore, milenii,
Ci mătură tot, clepsidre, clopotniţe, orologii
Pe când, disperate, arătătoarele
Vâslesc haotic prin aer
Nereuşind să arate nici măcar
Sfârşitul lumii.